Omul cu Ochelari

Acasă » Filosofii în miez de noapte

Arhive categorie: Filosofii în miez de noapte

Fără titlu

Am tot spus că intru pe blog să mai scriu ceva, însă de fiecare dată m-am oprit; de fiecare dată am spus stop. Nu am vrut să dau voie gândurilor negative și supărărilor să-și facă de cap în lumea reală, dar acum s-au acumulat prea multe în mintea mea și-au început să creeze presiune, să dea semne de evadare.

Ce este prietenia? Dumnezeule! O întrebare extrem de grea! Cred că aș fi în stare să demonstrez teoria relativității în doi timpi și trei mișcări și tot n-aș putea să răspund la această chestiune. Se presupune că atunci când ai un prieten de viață (sau mai mulți) ar trebui să existe înțelegere, respect și încredere. Ei bine! La ora actuală, toate acestea există pentru mine doar pe hârtie pentru că de cele mai multe ori, atunci când am dat de greu și aveam nevoie de suport și ajutor, toți prietenii mei s-au dat la o parte, deși eu am oferit la rândul meu suport. Mai mult decât atât, relația mea cu ei a fost brusc pusă sub semnul întrebării, la fel și încrederea; toți credeau că mint și sunt prefăcut atunci când le explicam care-i problema.
(mai mult…)

Anunțuri

Trăiește pentru acum

Precum îl cita pe Noru Iuga, în urmă cu ceva timp, un bun prieten de-al meu aici: „Nu putem avea sub simțuri decât clipa prezentă. Restul vieții noastre nu există în realitate. Amintirea e ficțiune, trecutul aparență”. Tot ce contează este clipa prezentă, deoarece nimic altceva nu mai este important. ACUM este ceea ce-l definește pe om ca persoană; nu ieri și nu mâine. Trebuie să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă viață și de toate persoanele care ne ies în cale.

20150713_232809

Sursă imagine: Omul cu Ochelari

O noapte liniștită să aveți bunii mei prieteni!

Ce-ar fi dacă azi ai muri?

Știu! E o întrebare ciudată! Sincer, nici nu știu de ce mi-a venit în minte chestia asta, dar m-am trezit azi dimineața pe la vreo 5, și-n mintea mea creață, zburda în voie întrebarea – „Ce-ar fi dacă azi ai muri?” Vei „pleca” împăcat cu tine însuți că ai reușit să faci aproape, dacă nu chiar, toate lucrurile pe care ți le-ai propus până în acel moment? Vei fi fericit că ai fost în stare să acorzi a doua șansă persoanelor care te-au deranjat? Ar păstra cineva vie amintirea ta?

Eu, spre exemplu, văd moartea ca pe o eliberare, un nou început. Ceva prin care toate problemele acumulate de-a lungul timpului dispar într-o clipă și nu mai există nimic care să te deranjeze, care să te supere. Asta mi-a adus aminte de ceva stupid: de când mă știu îmi doresc ca atunci când mor, trupul meu să fie ars, iar cenușa să fie aruncată în mare, nimic materila. Nu aș vrea să fiu îngropat pentru a-i forța pe urmașii mei să plătească chirie pentru mormânt și/sau pe cineva care să aibă grijă de locul meu de veci. Problema este că biserica ortodoxă nu-mi dă voie să mor după bunul meu plac. Poate părea sinistru, dar cred că omul are dreptul de a-și alege modul în care va muri atunci când îi sosește ceasul, nu?
(mai mult…)

Copilul din tine

Astăzi… Astăzi a fost o zi interesantă pentru mine, deși sunt răcit cobză. O lună jumătate m-am luptat eroic cu răceala și abia acum m-a doborât (gât roșu, nas înfundat, temperatură – tot meniul). Azi, la serviciu au fost câteva persoane de la Asociația Ana și Copiii la parterul clădirii în care lucrez eu, acestea din urmă au vândut mărțișoare și diferite chestiuni hand-made. Acolo era o fată – Alexandra, în vârstă de 7 ani care încerca să-i înveselească pe posibilii cumpărători cu poveștile ei amuzante.

Într-o pauză am stat de vorbă cu ea și-am aflat că-i orfană de ambii părinți. Interesant este faptul că nu s-a lăsat învinsă de aceste evenimente nefericite din viața ei, era toată un zâmbet și, efectiv, radia de fericire și bună dispoziție. Mi-a povestit de toate activitățile la care a luat parte, de cum se poartă ceilalți copii de la centrul la care este arondată și de toate grozăviile pe care le-a făcut; toate acestea în timp ce naviga în viteză pe un telefon smartphone. Am fost surprins de faptul că este atât de vorbăreață și atât de isteață. (mai mult…)

Efectul de turmă – moartea omenirii?

Ce părere ai? Este sau nu „turma” cea care conduce omenirea la pieire?

Oameni care, din prea multă comoditate, se lasă ghidați de tendințele impuse de cei mai puternici. Persoane care nu știu ce vor sau nu vor să știe ce-și doresc, iar pentru asta îi lasă pe alții să hotărască în numele lor. Oare ce se întâmplă? Unde este dorința de afirmare? Unde este dorința de ieșire din anonimat?

Este ciudat cum nimeni nu luptă pentru o viață mai bună, dar toți au pretenția la un trai mai bun și-i învinuiesc pe cei aflați la conducere că nu se ocupă de populație. Eu am fost învățat că dacă-ți dorești ceva trebuie să lupți până în pânzele albe și că nu trebuie să-ți lași niciodată, călcate în picioare principiile. (mai mult…)