Omul cu Ochelari

Home » Despre

Despre

Advertisements

Bine ați venit pe blogul meu !
Eu sunt Liviu. Sunt un tip ambițios și care aproape totdeauna am pus interesele celorlalți mai presus decât interesele mele. Mereu mi-a făcut plăcere să le ofer ajutor celor de lângă mine atunci când aveau nevoie, fără să cer ceva în schimb. Sunt destul de încăpățânat și metodic. Îmi place ca lucrurile pe care le fac să urmeze o schemă logică, un anume tipar, deoarece asta mă ajută să fiu eficient.

39557911_2144697098937219_3889070965014921216_o

Totul a început în urmă cu aproximativ șase ani; eram într-o seară cu niște prieteni la un „pahar” de vorbă și unul dintre ei ne întreabă dacă vrem să ne jucăm „continuă povestea” (primul spune o propoziție/frază, iar următorul o continuă și așa mai departe până când după un timp povestea capătă contur). După o perioadă destul de îndelungată în care am încercat să mă conving să scriu, m-am decis că aș putea încerca să-mi fac un blog pe care să public subiecte diverse. Îmi aduc aminte și acum că m-am împotmolit în prima secundă când trebuia să-mi aleg un nume de scenă, ca să spun așa. Port ochelari de foarte multă vreme; aproape nimeni nu-și mai amintește de mine cum arătam fără aceștia – aș putea spune că au devenit un obiect care mă reprezintă. Acum am ajuns să mă numesc Omul cu Ochelari tocmai din acest considerent.

Zâmbește ! Mâine poate fi și mai greu ! ”

Aceasta este regula mea de aur. Indiferent câte suișuri și coborâșuri îmi oferă viața, eu trebuie să-mi mențin optimismul. Și ce alt mod mai bun am de a face asta decât să zâmbesc și să încerc să privesc jumătatea plină a paharului?
Îmi plac foarte mult excursiile, muzica, filmele de groază și cele psihologice. Îmi place să întâlnesc oameni de toate tipurile și pun mare preț pe interacțiunile umane. Detest să nu fac nimic, să stau pur și simplu degeaba fără să am ceva în minte.
De aproape doi ani încoace, m-am apucat serios să studiez tehnici de scriere a nuvelelor și a romanelor, de construcție a personajelor, de prezentare a anumitor evenimente etc. Prima mea nuvelă Confesiunile unui Nebun a fost scrisă mai degrabă instinctual decât după vreun tipar anume; a fost o chestiune mai mult bazată pe impuls – un fel de „Ce aș fi făcut dacă aș fi fost într-o astfel de situație?” Este, sincer, plină de lipsuri, judecând acum din prisma cunoștințelor pe care le-am acumulat; însă este o povestire cu care mă mândresc și care m-a ajutat să-mi dau seama care sunt lucrurile pe care trebuie să le îmbunătățesc.
Toate cele bune vă doresc !

Advertisements