Fără titlu
Am tot spus că intru pe blog să mai scriu ceva, însă de fiecare dată m-am oprit; de fiecare dată am spus stop. Nu am vrut să dau voie gândurilor negative și supărărilor să-și facă de cap în lumea reală, dar acum s-au acumulat prea multe în mintea mea și-au început să creeze presiune, să dea semne de evadare.
Ce este prietenia? Dumnezeule! O întrebare extrem de grea! Cred că aș fi în stare să demonstrez teoria relativității în doi timpi și trei mișcări și tot n-aș putea să răspund la această chestiune. Se presupune că atunci când ai un prieten de viață (sau mai mulți) ar trebui să existe înțelegere, respect și încredere. Ei bine! La ora actuală, toate acestea există pentru mine doar pe hârtie pentru că de cele mai multe ori, atunci când am dat de greu și aveam nevoie de suport și ajutor, toți prietenii mei s-au dat la o parte, deși eu am oferit la rândul meu suport. Mai mult decât atât, relația mea cu ei a fost brusc pusă sub semnul întrebării, la fel și încrederea; toți credeau că mint și sunt prefăcut atunci când le explicam care-i problema.
(more…)
Ce-ar fi dacă azi ai muri?
Știu! E o întrebare ciudată! Sincer, nici nu știu de ce mi-a venit în minte chestia asta, dar m-am trezit azi dimineața pe la vreo 5, și-n mintea mea creață, zburda în voie întrebarea – „Ce-ar fi dacă azi ai muri?” Vei „pleca” împăcat cu tine însuți că ai reușit să faci aproape, dacă nu chiar, toate lucrurile pe care ți le-ai propus până în acel moment? Vei fi fericit că ai fost în stare să acorzi a doua șansă persoanelor care te-au deranjat? Ar păstra cineva vie amintirea ta?
Eu, spre exemplu, văd moartea ca pe o eliberare, un nou început. Ceva prin care toate problemele acumulate de-a lungul timpului dispar într-o clipă și nu mai există nimic care să te deranjeze, care să te supere. Asta mi-a adus aminte de ceva stupid: de când mă știu îmi doresc ca atunci când mor, trupul meu să fie ars, iar cenușa să fie aruncată în mare, nimic materila. Nu aș vrea să fiu îngropat pentru a-i forța pe urmașii mei să plătească chirie pentru mormânt și/sau pe cineva care să aibă grijă de locul meu de veci. Problema este că biserica ortodoxă nu-mi dă voie să mor după bunul meu plac. Poate părea sinistru, dar cred că omul are dreptul de a-și alege modul în care va muri atunci când îi sosește ceasul, nu?
(more…)
O noapte liniștită
Bună să vă fie inima!
Întortocheate sunt căile Youtube-ului. Acum ceva timp căutam niște filmulețe explicative privind modalitatea în care se execută operația de punere a unui stent la inimă.
În acea noapte am vizionat o mulțime de înregistrări video tratând diferite teme (toate furnizate la categoria – Recomandate): fracturi de membre; disecții; tutoriale explicative privind access și excel 2010; evenimente paranormale; street food (mâncăruri la tarabă); cum să omori un homar în cel mai uman mod cu putință (știai că dacă îi înfingi cuțitul bietului animal undeva în zona cerebelului și dacă mai apoi îi despici craniul pe din două moare instantaneu? Crede-mă! Arată oribil); mâncăruri bizare (căluți și stea de mare pe băț, gândaci etc.); modalitatea în care carnea de pui este preparată pentru gustările de la KFC; tehnici de supraviețuire în natură și cum se prelucrează carnea de porc, vită și oaie.
Și se făcea că după vreo 50-60 de minute de orbecăire am dat peste melodia de mai jos pe care te invit să o asculți cu plăcere.
O săptămână cât mai plăcută și ușoară să ai!
P.S.: Pentru traducerea acestui cântec click aici.
Amalgam de idei = 0
Bună seara !
Ți s-a întâmplat vreodată să ai creierul blocat? În sensul că în minte îți vin „n” idei, dar când trebuie să le pui pe hârtie rezultatul nu este decât un amestec de litere necunoscute combinate cu multe măzgălituri – este posibil să inventezi un nou alfabet.
M-am apucat să scriu o lucrare de diplomă pe care trebuie să o predau la finalizarea cursului de kinetoterapie, despre modalitatea în care cifo-lordoza poate fi combătută. Și, vreau să-ți spun, că rămân tâmp, mă uit ca curca-n lemne, în momentul în care nu pot transcrie nici o idee care-mi vine în minte. Este ca și cum aș avea creierul constipat (scuză-mi expresia neortodoxă). Păcat că nu am o poză a figurii mele tembele care se strâmbă atunci când încerc să scormonesc după idei. Nu pot să mă gândesc decât la faptul că nu îmi mai place deloc să scriu referate pe care nimeni nu le citește.
Partea și mai amuzantă este că mi-am întrebat prietenii dacă au vreun sfat pentru mine. Ceva! Orice! Orice de la care aș putea porni, de care aș putea să mă leg! Însă grimasele lor sunt la fel de pronunțate ca ale mele atunci când sapă în nemărginita minte a lor. În craniu este vid !
Să ai vise plăcute! Acum nu rămân decât eu cu noaptea în așteptarea revelației divine! Cu ocazia celei de-a doua zi din Martie, îți doresc din tot sufletul să ai o primăvară cât mai frumoasă și un an plin de reușite!
Copilul din tine
Astăzi… Astăzi a fost o zi interesantă pentru mine, deși sunt răcit cobză. O lună jumătate m-am luptat eroic cu răceala și abia acum m-a doborât (gât roșu, nas înfundat, temperatură – tot meniul). Azi, la serviciu au fost câteva persoane de la Asociația Ana și Copiii la parterul clădirii în care lucrez eu, acestea din urmă au vândut mărțișoare și diferite chestiuni hand-made. Acolo era o fată – Alexandra, în vârstă de 7 ani care încerca să-i înveselească pe posibilii cumpărători cu poveștile ei amuzante.
Într-o pauză am stat de vorbă cu ea și-am aflat că-i orfană de ambii părinți. Interesant este faptul că nu s-a lăsat învinsă de aceste evenimente nefericite din viața ei, era toată un zâmbet și, efectiv, radia de fericire și bună dispoziție. Mi-a povestit de toate activitățile la care a luat parte, de cum se poartă ceilalți copii de la centrul la care este arondată și de toate grozăviile pe care le-a făcut; toate acestea în timp ce naviga în viteză pe un telefon smartphone. Am fost surprins de faptul că este atât de vorbăreață și atât de isteață. (more…)
Omul cu Ochelari 